Avem un Guvern incapabil sa faca fata crizei economice
Ziua de astazi, 8 martie 2010, desi ar trebui sa fie o zi frumoasa de primavara, in care sa le uram doamnelor si domnisoarelor “La multi ani” nu are valentele unei sarbatori, ci mai degraba este o zi trista. Astazi, Guvernul s-a hotarat sa disponibilizeze un mare numar de salariati ai CFR. Sunt foarte ingrijorat de viitorul salariatilor din Romania si ma declar impotriva disponibilizarilor masive din CFR facute de Guvernul Boc.
Domnule Boc, domnule Berceanu, ati inteles gresit economia, aceasta tara nu de disponibilizari are nevoie, pentru ca tot ea va face un efort sa intretina toti somerii pe care dumneavoastra ii aruncati acum in strada. Cum se poate vorbi de o crestere economica, asa cum ziceti dumneavoastra, cu un numar atat de mare de someri si de proteste?
Ma intreb cu ce bani ii va sustine Guvernul pe someri, oare cu banii pe care FMI i-a dat Romaniei sa iasa din criza pe care dumneavoastra o adanciti pe zi ce trece? Domnule Boc, gafa monumentala a ministrului Transporturilor, Radu Berceanu, de a disponibiliza 10.300 de angajati, se inscrie in catalogul greselilor Guvernului dumneavoastra, unde sunt abonati deja ministrul Muncii si cel al Finantelor. Nu e de mirare ca rata somajului e in crestere.
Popularity: 2% [?]
Related posts:
- Avem nevoie de un TVA diferentiat si nu de impozitarea pensiilor!
- Există soluţii împotriva crizei, dar Guvernul nu a vrut să le aplice
- Primul pas spre un Guvern de uniune nationala?
- Performanţa Guvernului Boc a lăsat aproape jumătate din români fără bani de mâncare
- PDL a sacrificat România pentru realegerea lui Traian Băsescu şi pentru a avea un nou Guvern Boc
Tags: cfr, disponibilizari, Guvern
Facebook
Twitter
You Tube
LinkedIn
Problema e ca, din nu stiu ce motiv, cei de la guvernare nu cred ca sunt in situatia de a fi constienti de tot ce li se intampla. Sau nu vor sa arate asta. Protestele vor continua inevitabil. Mi-a povestit ieri cineva apropiat din domeniul resurselor umane cum a trebuit sa comunice unei biete angajate de la curatenie ca va fi disponibilizata. Femeia avea deja sotul in somaj. Asta e Romania din jurul nostru si putem fi mai atenti…
Domnule Presedinte, am primt pe adresa de job un mail destul de interesant…. mai degraba o demonstratie logica… :
“Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum). :
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura – să presupunem! – multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS -ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei .
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni . Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS -ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani . Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei . Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni? ”
Disponibilizarile masive la stat si trimiterea in somaj cred ca este o masura ce adanceste criza. Astfel se diminueaza si consumul… iar ceea ce cred eu ca ar fi cea mai buna masura anti-criza ar fi tocmai incurajarea consumului.