«Schimbarea incepe acum!»

PD-L n-a învăţat nimic din experimentul Honorius Prigoană. Când beizadeaua cosmopolită a fost desemnată candidat în colegiul 1, pedeliştii şi-au prezentat opţiunea ca fiind revoluţionară: un tânăr curajos, educat peste Ocean, cu expertiză în afaceri, trimis să se bată cu politrucul liberal Radu Stroe. Şi politrucul uns cu toate alifiile a zdrobit fără efort şi fără merite personale tânăra speranţă pedelistă.

Acum, democrat-liberalii se pregătesc de alegeri în colegiul 19, pentru locul lăsat liber de fosta preşedintă a PC Daniela Popa. Conservatorii s-au mişcat repede şi au propus-o drept candidat pe una dintre cele două personalităţi ale partidului: Liliana Ghervasiuc, căsătorită Mincă. Doamna Mincă are un capital de popularitate stabil, pe care numai apariţiile repetate la OTV ţi-l asigură. Fostă şefă a Loteriei Române, d-na Mincă a rămas în subconştientul alegătorilor prin emisiunile de noapte în care îşi disputa cu Ogică lozul cel mare şi posibilitatea de a frauda 6 din 49. Şi-a exhibat viaţa personală, inundând presa cu detalii intime despre povestea de dragoste cu dl. Nelu. Gură bogată, fără expertiză clară în vreun domeniu, candidata PC cu alură de cartoon ia cu asalt spaţiul public, sprijinită strident de televiziunile de partid.

PD-L nu ştie ce să contrapună unui astfel de personaj. De la organizaţia pedelistă din Sectorul 4 au ajuns la conducerea centrală trei propuneri: Teodor Baconschi, ministrul de Externe, Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, şi Gabriel Sandu, ministrul Comunicaţiilor. Să vedem avantajele şi dezavantajele:

Baconschi – diplomat, erudit, orice Parlament ar fi onorat să-l aibă membru; fără charismă şi priză la public, cu activitate discretă ca ministru, din care s-a remarcat doar declaraţia bizară despre infracţionalitatea naturală a romilor; intrarea sa în competiţia electorală, după doar un an de mandat la MAE, ar fi un semn de neseriozitate politică în faţa cancelariilor străine.

Funeriu – simpla vedere a numelui său ar provoca crize de furie în cabinele de vot; îmi imaginez buletinele mâzgălite, în loc de ştampilă, cu efigia spânzurată a ministrului; dacă s-ar permite votul contra, Funeriu ar fi declarat câştigător pe loc.

Sandu – de două ori ministru fără să merite, cu activitate profesională necunoscută, până la alocarea a 500 de milioane de euro pe un portal inutil.

Teoretic, liderii din Modrogan ar trebui să aleagă între cei trei. Practic, vor găsi pe altcineva. Soluţii câştigătoare pentru PD-L ar fi să propună pe cineva după chipul şi asemănarea Lilianei Mincă, de exemplu pe Anca Constantinescu – “Ciocu’ mic”, ori pe cineva cu greutate, credibilitate şi notorietate, dacă nu din partid, din zona societăţii civile. Democrat-liberalii tratează însă cu aroganţă şi superficialitate alegerile parţiale. În Occident, ele sunt un test semnificativ pentru popularitatea guvernului sau a şefului statului. La noi, guvernanţii ştiu deja că sunt impopulari, aşa că nu mai fac eforturi. Într-un fel, e de înţeles: de ce să te zbaţi să câştigi un parlamentar, când poţi să furi rapid câţiva de la opoziţie?!

Gândul, 30 martie, pag. 10

Popularity: 1% [?]

Related posts:

1. Boc trage de Baconschi “sa se bata” cu Piedone
2. Boc ar trebui să recunoască faptul că impozitul minim a fost o catastrofă economică